Astăzi, Mihai Căldăraru in calitate de Director Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului România cu sprijinul domnului Vasile Bleotu, Directorul FGDB, a distribuit un număr de 70 de pachete cu dulciuri pentru copii din cadrul Scolii pentru Deficientă de Vedere, cu această ocazie a fost prezenta la eveniment doamna Marin Florica, președintele unei organizații non profit și mai mulți voluntari.
Directorul scolii Prof. Cazan Cosmina, îl felicita pe tânărul Mihai Căldăraru fost copil al instituțiilor statului, tânărul a mai venit la noi cu alimente neperisabile, dulciuri, produse igienico-sanitare, și multe altele.
25 mai 1986 – apare pe lume Mihai Căldăraru.
Amintirile lui din copilărie sunt legate exclusiv de casa de copii, orfelinat, cum vreți să-i spuneți, în cazul de față Școala Specială nr. 6 din Capitală. Mihai Căldăraru este un om credincios.
„Doamne ajută”, este formula lui de salut şi Dumnezeu – un personaj permanent al discuțiilor pe care le poartă. Ortografiază surprinzător de bine, comparabil cu scrisul unor demnitari, aleși sau puși în funcție.
Tânărul care schimbă lumea prin BINE!
Să învățăm să apreciem. Apoi, să ne uităm în jur și să observăm că poate avem mai multe decât și-ar putea alții măcar să viseze.
,,Alții”, copiii orfani, mame și tați uitați de pruncii lor în case dărăpănate, familii pentru care banii sunt prea puțini pentru bomboane.
Pentru acești ,,alții” își dedică viața Mihai Căldăraru, un tânăr jurnalist care dăruiește. Zâmbete, speranță și pâine. Dăruiește și jucării și chicoteli și vise împlinite, acolo unde, la prima vedere, am spune că Dumnezeu nu mai e, însă, ascultându-l pe Mihai, înțelegem că Dumnezeu lucrează prin oameni și e prezent în fiecare dintre noi, cei care alegem să facem o faptă bună.
Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bătăile și abuzurile sexuale l-au încurajat pe tânărul Mihai să-și îndeplinească visul: de a ajuta copiii care au trecut prin aceleași suferințe asemenea lui. La prima vedere, pare a fi povestea obișnuită a unui copil ce a crescut prin centre de plasament. Și așa și este, în fond.
La vârsta de trei luni, Mihai a ajuns într-un orfelinat, unde, mai târziu, i se aplicau bătăi „soră cu moartea”.
Cu siguranță, acesta este un caz dintre alte sute de cazuri petrecute în România. Însă ceea ce impresionează cel mai mult este faptul că Mihai Căldăraru și-a depășit atât condiția de orfan, cât și condiția de sărac, ținând cu tot dinadinsul să reușească în viață. Este bolnav, iar crizele dese de epilepsie – din lipsa medicamentelor pe care nu și le permite.
„Eu, Mihai Căldăraru, am decis să pun umărul şi să-i ajutăm cu alimente și produse de igienă, dar pentru asta avem nevoie constant de alimente și produse igienico-sanitare. În acest scop, am decis ca ziua mea de naștere să fie sărbătorită într-un mod diferit anul acesta. Cadourile pe care doriți să mi le oferiți mie vor fi transformate în sprijin pentru aceste familii defavorizate din medii rurale.”